Domneşte în România o concepţie încă de pe vremuri: tânărul şi afacerile, babă şi mitralieră. Această mentalitate transmisă parcă din generaţie în generaţie ne împiedică să evoluăm, să avem tineri pe care să-i scoatem în faţă, cu care să ne mândrim, să avem şi noi mai mulţi tineri Bill Gates şi mai puţine Eba. Întrebarea cea mai des întâlnită a copilăriei , stresant de enervantă când îţi aduci aminte de acei ani este : Ce vrei să te faci când vei creşte mare! Unii spun că vor să fie doctori ca să facă lumea bine , alţii aviatori , unii poliţişti , pentru a proteja lumea de oamenii răi , dar marea majoritate vor să fie şefi ! De aici încep visele, idealurile, ambiţiile să prindă contur. Termini şcoala generală , te duci la cel mai bine cotat liceu , nu ratezi nici o olimpiadă , urmezi cursurile unei facultăţi , care mai mult de jumătate dintre ele nu-ţi folosesc , îţi iei diploma şi te pregăteşti să înfrunţi lumea. Mândru , sigur pe tine , pe cunoştinţele tale acumulate , te prezinţi la interviul vieţii tale pentru a te angaja pe postul visat o viaţă întreagă... cel de şef ! Şi să vezi surpriză! Eşti respins pentru că nu ai experienţă! Toată lumea ta se prăbuşeşte! Cum să nu ai experienţă din moment ce toată viaţa ta pentru asta te-ai pregătit? Dezamăgit , cu inima frântă , accepţi acea frază care ţi-a spulberat visele : " nu am experienţă" .
